Exista dragoste la prima vedere?
Asta noapte am calatorit cu trenul de la Cluj spre Bucuresti.Un tren friguros si neprimitor,asa cum au devenit trenurile in ultima vreme pentru mine
.Am plecat din cluj in zgomotul specific rotilor pe sinele vechi si nemodernizate ale tarii.Ma asez pe un fotoliu fara a mai cauta locul ce-mi era destinat.Important era ca este la geam si are si acea masuta necesara unora pentru a manca ,iar mie pentru a-mi aseza laptopul.
In vagon doar trei persoane...(cu mine patru),doua doamne octogenare si un domn de aceeasi respectabila varsta.din cand in cand isi spuneau diverse chestii pe care doar batranii le pot spune.Incet incet am aflat ca domnul vine de la fiica sa casatorita pe langa orasul Beius din Bihor iar doamnele de la Baile Felix.
Trenul inainta in noapte ,zgomotul se estompa.doar eu si gandurile mele,tulburate din cand in cand de vocile celor trei batrani.din instinct imi scot laptopul din rucsac si accesez mess-ul.
Dupa ceva timp ,sa tot fi trecut patruzeci de minute trenul opreste cu scrasnet de fiare vechi si ruginite intr-o gara.Ma uit pe fereastra trenului si aflu ca suntem la Campia Turzii.Peronul este aproape pustiu si pare desprins dintr-un film cu sfarsitul lumii ,adecvat starii de pustietate a sufletului meu.In dreapta peronului vantul ravaseste un ziar vechi pe care cineva ,banuiesc ca-l abandonase pe scaunele reci si albastre ale garii.Nu pot sa nu fac in gand legatura intre frigul ce ma cuprinsese si culoarea scaunelor....Frigul ma cuprinde mai intens si ma zgribulesc in fotoliul trenului adunand picioarele sub mine pentru a mi le incalzi.
Dupa cateva minute trenul pleaca si privesc prin geamul aproape murdar cum parasim gara .De pe peron un caine negru cu pete albe priveste si el ,pendulandu-si coada ,cum trenul se pune in miscare.
Usa vagonului se deschide cu pufait infundat .Nu-i dau atentie.Probabil cineva s-a urcat din gara si-si cauta locul.La un moment dat persoana care intrase in vagon se opreste langa mine .Este un barbat tanar.Se uita la biletul din mana ,se uita la numarul locului,se uita apoi la mine.Ma uit spre el si remarc ochii verzi si ninste buze senzuale si rosii pe care inflorise un zambet cald.Ma anunta cu glas soptit ca i-am ocupat locul.Ii zambesc la randul meu si-i spun ca daca este necesar ma mut pe alt loc.Schitez gestul de a ma ridica dar ma opreste spunandu-mi cu ton glumet ca la aglomeratia din tren poate sta si in picioare langa mine.Nu ma pot abtine sa nu rad .Era clar ca are simtul umorului.
Barbatul isi da jos rucsacul din spate si se aseaza in fata mea.Scoate la randul lui laptopul si se adanceste in ...ceea ce citea.Ma intreb curioasa ce o citi.Probabil si el se intreaba ce citesc eu .(De fapt eu conversam pe mess cu o buna prietena)
Calatoria continua ...Trenul alearga in noapte ,atat cat poate alerga un tren din Romania.Eu tastez...el tasteaza...La un moment dat incep sa rad la replicile prietenei mele.Barbatul se uita la mine si rade si el la randul lui.Imi dau seama ca pot parea ciudata si-mi cer scuze ,explicand ca vorbesc cu cineva pe mess.
Sa va spun ca a fost doar inceputul unei conversatii de lungi de noua ore?Sa va spun ca ...brusc a disparut tot frigul?Sa va spun ca de-a lungul acelor ore s-a vorbit despre totul si nimic?Sa va spun ca am descoperit ca avem o multitudine de pasiuni comune?
Am vorbit despre muzica,arta ,cultura,istorie...am vorbit desprea vremurile in care eram doar copii .Despre ,,Europa Libera,,...despre vremea in care eram pionieri ...despre scoala ...despre vremuri pe care le-am gustat si trait cu ochi si suflet de copii...despre prima dragoste...despre primul sarut.Despre pasiuni si ....despre totul si nimic.....am vorbit mult....am ras mult .Ma simteam ca in vremea studentiei cand nu existau griji si probleme.
Intre timp am aflat ca este profesor de balet si ca locuieste in Austria.Am aflat si ca avem aceeasi varsta...
Este deja 9:00 dimineata...Trenul opreste in Gara de Nord.Cei trei batrani isi aduna bagajele si coboara...Ramanem tintuiti pe fotolii uitandu-ne unul la altul timp de cateva minute.S-a terminat!In cateva minute vom cobori din tren si fiecare se va indrepta spre ,,calea lui,,.
Se ofera sa ma ajute cu valiza.Ajungem pe peron ne uitam unul la altul zambind.Ne intindem mainile pentru a ne lua un ramas bun amical...Se apleaca si-mi saruta mana ...Incepem sa vorbim fara a ne da drumul la maini ....vorbim in continuare cateva minute
Recapitulam calatoria .Mana mea este inca in mana lui.Vrem sa plecam dar nu vrem sa plecam in acelasi timp.Ne zambim si ne dorim o zi excelenta in continuare unul altuia.Imi spun in gand ca este momentul sa plec spre casa.Ii mai spun odata soptit ,,la revedere ,, imi iau valiza si plec. Ma bantuie gandul de-a ma intoarce sa privesc in urma.Imi impun sa nu o fac si merg mai departe.Simt o mana pe umar, intorc capul.Este el.Intinde mana spre mine...
-Dan !
-Aiana ,spun din instinct....
-Am realizat ca nu stiu cum te cheama.Imi doream sa stiu asta,imi spune zambind.
-Ai dreptate !Am calatorit impreuna o noapte intreaga si am vorbit cate in luna si in stele dar nu ne-am spus macar odata numele.
-Aiana...cel mai frumos nume pe care l-am auzit.Nu o sa-l uit niciodata si nici calatoria.A fost un vis...Un vis care s-a terminat prea repede.
Ii zambesc imi iau valiza si plec .Ramane pe peronul garii privind in urma mea...
-Stimati calatori,trenul Inter Regio ,din directia....nu mai aud directia.Ma invaluie zgomotul Bucurestiului...
...Intru in cotidian.....Ma gandesc brusc ca nu ne-am dat numere de telefon,adrese de mail sau mess.Nimic! Va ramane doar o amintire placuta a unei calatorii de o noapte sau....daca va fi sa fie ne vom regasi...
(publicat pe 28 .07.2012 ,republicat 02.02.2014 )
Asta noapte am calatorit cu trenul de la Cluj spre Bucuresti.Un tren friguros si neprimitor,asa cum au devenit trenurile in ultima vreme pentru mine
.Am plecat din cluj in zgomotul specific rotilor pe sinele vechi si nemodernizate ale tarii.Ma asez pe un fotoliu fara a mai cauta locul ce-mi era destinat.Important era ca este la geam si are si acea masuta necesara unora pentru a manca ,iar mie pentru a-mi aseza laptopul.
In vagon doar trei persoane...(cu mine patru),doua doamne octogenare si un domn de aceeasi respectabila varsta.din cand in cand isi spuneau diverse chestii pe care doar batranii le pot spune.Incet incet am aflat ca domnul vine de la fiica sa casatorita pe langa orasul Beius din Bihor iar doamnele de la Baile Felix.
Trenul inainta in noapte ,zgomotul se estompa.doar eu si gandurile mele,tulburate din cand in cand de vocile celor trei batrani.din instinct imi scot laptopul din rucsac si accesez mess-ul.
Dupa ceva timp ,sa tot fi trecut patruzeci de minute trenul opreste cu scrasnet de fiare vechi si ruginite intr-o gara.Ma uit pe fereastra trenului si aflu ca suntem la Campia Turzii.Peronul este aproape pustiu si pare desprins dintr-un film cu sfarsitul lumii ,adecvat starii de pustietate a sufletului meu.In dreapta peronului vantul ravaseste un ziar vechi pe care cineva ,banuiesc ca-l abandonase pe scaunele reci si albastre ale garii.Nu pot sa nu fac in gand legatura intre frigul ce ma cuprinsese si culoarea scaunelor....Frigul ma cuprinde mai intens si ma zgribulesc in fotoliul trenului adunand picioarele sub mine pentru a mi le incalzi.
Dupa cateva minute trenul pleaca si privesc prin geamul aproape murdar cum parasim gara .De pe peron un caine negru cu pete albe priveste si el ,pendulandu-si coada ,cum trenul se pune in miscare.
Usa vagonului se deschide cu pufait infundat .Nu-i dau atentie.Probabil cineva s-a urcat din gara si-si cauta locul.La un moment dat persoana care intrase in vagon se opreste langa mine .Este un barbat tanar.Se uita la biletul din mana ,se uita la numarul locului,se uita apoi la mine.Ma uit spre el si remarc ochii verzi si ninste buze senzuale si rosii pe care inflorise un zambet cald.Ma anunta cu glas soptit ca i-am ocupat locul.Ii zambesc la randul meu si-i spun ca daca este necesar ma mut pe alt loc.Schitez gestul de a ma ridica dar ma opreste spunandu-mi cu ton glumet ca la aglomeratia din tren poate sta si in picioare langa mine.Nu ma pot abtine sa nu rad .Era clar ca are simtul umorului.
Barbatul isi da jos rucsacul din spate si se aseaza in fata mea.Scoate la randul lui laptopul si se adanceste in ...ceea ce citea.Ma intreb curioasa ce o citi.Probabil si el se intreaba ce citesc eu .(De fapt eu conversam pe mess cu o buna prietena)
Calatoria continua ...Trenul alearga in noapte ,atat cat poate alerga un tren din Romania.Eu tastez...el tasteaza...La un moment dat incep sa rad la replicile prietenei mele.Barbatul se uita la mine si rade si el la randul lui.Imi dau seama ca pot parea ciudata si-mi cer scuze ,explicand ca vorbesc cu cineva pe mess.
Sa va spun ca a fost doar inceputul unei conversatii de lungi de noua ore?Sa va spun ca ...brusc a disparut tot frigul?Sa va spun ca de-a lungul acelor ore s-a vorbit despre totul si nimic?Sa va spun ca am descoperit ca avem o multitudine de pasiuni comune?
Am vorbit despre muzica,arta ,cultura,istorie...am vorbit desprea vremurile in care eram doar copii .Despre ,,Europa Libera,,...despre vremea in care eram pionieri ...despre scoala ...despre vremuri pe care le-am gustat si trait cu ochi si suflet de copii...despre prima dragoste...despre primul sarut.Despre pasiuni si ....despre totul si nimic.....am vorbit mult....am ras mult .Ma simteam ca in vremea studentiei cand nu existau griji si probleme.
Intre timp am aflat ca este profesor de balet si ca locuieste in Austria.Am aflat si ca avem aceeasi varsta...
Este deja 9:00 dimineata...Trenul opreste in Gara de Nord.Cei trei batrani isi aduna bagajele si coboara...Ramanem tintuiti pe fotolii uitandu-ne unul la altul timp de cateva minute.S-a terminat!In cateva minute vom cobori din tren si fiecare se va indrepta spre ,,calea lui,,.
Se ofera sa ma ajute cu valiza.Ajungem pe peron ne uitam unul la altul zambind.Ne intindem mainile pentru a ne lua un ramas bun amical...Se apleaca si-mi saruta mana ...Incepem sa vorbim fara a ne da drumul la maini ....vorbim in continuare cateva minute
Recapitulam calatoria .Mana mea este inca in mana lui.Vrem sa plecam dar nu vrem sa plecam in acelasi timp.Ne zambim si ne dorim o zi excelenta in continuare unul altuia.Imi spun in gand ca este momentul sa plec spre casa.Ii mai spun odata soptit ,,la revedere ,, imi iau valiza si plec. Ma bantuie gandul de-a ma intoarce sa privesc in urma.Imi impun sa nu o fac si merg mai departe.Simt o mana pe umar, intorc capul.Este el.Intinde mana spre mine...
-Dan !
-Aiana ,spun din instinct....
-Am realizat ca nu stiu cum te cheama.Imi doream sa stiu asta,imi spune zambind.
-Ai dreptate !Am calatorit impreuna o noapte intreaga si am vorbit cate in luna si in stele dar nu ne-am spus macar odata numele.
-Aiana...cel mai frumos nume pe care l-am auzit.Nu o sa-l uit niciodata si nici calatoria.A fost un vis...Un vis care s-a terminat prea repede.
Ii zambesc imi iau valiza si plec .Ramane pe peronul garii privind in urma mea...
-Stimati calatori,trenul Inter Regio ,din directia....nu mai aud directia.Ma invaluie zgomotul Bucurestiului...
(publicat pe 28 .07.2012 ,republicat 02.02.2014 )
Esti exact genul de persoana careia sa i se intample asta!Eu cred ca o sa va revedeti candva...am vazut de curand o trilogie care mi-a placut foarte mult si aduce putin cu povestea ta.
RăspundețiȘtergereBefore sunrise Before sunset si Before midnight
Chiar as vrea sa le vezi si sa-mi spui daca ti-au placut :)
Pupa Purpu!