Linistea se izbeste cu frenezie de peretii camerei mele.Imi arunc in treacat privirea spre fereastra si zaresc prin perdeaua stravezie dansul haotic al fulgilor de nea.Un dans ,uneori lent ,senzual ca o chemare tainica cu unduiri de gheisa ...alteori intens , plin de frenezie si ispita , ca dansul unor tigancuse in jurul focului .
Gandurile imi sunt ravasite la amintirea rasului tau molipsitor .In minte, imi rasuna cuvintele tale despre formele unei tigancuse.Un zambet ratacit imi infloreste pe buze pentru cateva clipe apoi dispare istovit... .Inchid ochii si vreau sa visez...Vreau sa-ti visez chipul ,sa-l ating cu o mana ,sa-ti mangai obrazul aspru si ars de soare...Apoi ....apoi ,sa-mi plimb in treacat un deget peste buzele tale urmarindu-le conturul delicat ce ma imbie sa le sarut .Pentru inceput, tandru abia simtit ca atingerea unor aripi ivorii de fluture...Sa-ti simt fiorul ,sa-ti starnesc dorinta...
Sa te inlantuiesc pe veci printr-un sarut ,in temnita de foc , a inimii mele...
Sa te transform in ostaticul sufletului meu...
by Aiana
Cum trecem peste o durere?
RăspundețiȘtergerePeste durerea fizica putem trece scrsnind din dinti, fie apeland la un remediu simplu sau sofisticat.
Dar cum facem sa trecem peste o durere a sufletului?
-o ascundem inauntru si nu lasam nimic sa razbata la suprafata?
-sau o exteriorizam incercand astfel sa ne confruntam cu ea?
Ambele variante au partile lor bune si partile lor rele, insa introvertirea poate duce cu timpul la o amareala ireversibila a sufletului, iar extrovertirea extrema seamana cu o lamentare uneori penibila....
Si totusi, fara voia noastra, ranile sufletesti supureaza incotinuu sub crusta formata......este suficient sa zgandaresti putin....
Am incuiat cu lacat poarta amintirilor!
RăspundețiȘtergereDA!DA!DA!
Le-am incuiat acolo bine pe toate, si amintirile bune si pe cele rele, si amintirile triste si pe cele vesele.....
Sa stea ele singure acolo, sa vedem ce se intampla...
Ce fac eu in acest timp?
Simplu! Caut sa nu ma mai gandesc la ele, sa nu-mi aduc aminte nimic!
Cateodata, ma mai cuprinde asa o melancolie, cau cheia si intredeschid un pic poarta si ele se inghesuie sa iasa si sa puna stapanire pe mintea mea, dar nu le las, le inchid la loc si imi umplu timpul cu altceva: o carte, un film, TV, Net, o tabla, un joc de carti...
Si totusi se creaza zi de zi alte amintiri care trebuie inchise si ele....
Ce pacat ca nu le putem sterge pe unele dintre ele cu un simplu "delete" din "Recycle Bin"!
Anonim 1 -- spui bine ceea ce spui .
RăspundețiȘtergereAnonim 2 (sau poate tot 1?) -- ar fi asa buna chestia aia cu ''delete'' :)