Ma tem...

Imi amintesc incet incet ca am avut candva un inger...Un inger caruia-i vorbeam neincetat ...caruia-i spuneam dorinte ,vise ,nazuinte.....furtunile vietii m-au aruncat in bratele uitarii ...ai ramas undeva adanc ingropat in sufletul meu.
Te-am uitat desi...m-ai ascultat si in bratele tale calde , gaseam linistea ce-mi lipsea...linistea de care aveam nevoie.
Eu ,biata nebuna am incetat sa-ti mai vorbesc ,am incetat sa-ti mai ating aripile ,am incetat sa-mi fac timp sa ma gandesc la tine asa cum faceam copil fiind....
Sa nu crezi ca nu am vrut ,de atatea ori, dar timpul nu-mi ajungea niciodata...valtoarea vietii a fost prea puternica ,asa ca nu mai aveam vreme si pentru tine...acum as veni, crede-ma....dar este tarziu....
Langa tine am crescut...la tine veneam plangand cerandu-ti sa ma ajuti....
Dar am incetat sa mai vin...Am incetat sa te mai rog ....
Cu cat ma gandesc mai mult ,cu atat imi este mai frica de singuratate...imi este atat de frica sa raman singura....
Ma tem...Spune-mi inger ...te temi la fel de mult ca mine? Inima ta calda,ingheata de teama singuratatii? Inima ta a inghetat ,atunci cand eu te-am parasit ,aruncandu-te in uitare?Cand eu ,nu ti-am mai vorbit?Cand eu treceam pe langa tine si desi te vedeam ,iti intorceam spatele ?

Astazi am inteles: cei ce pleaca, nu uita suferinta ce o lasa in urma....o strang strop cu strop ...picatura cu picatura in causul sufletului lor si o duc cu ei in eternitate...
Noi ...eu...uitam.Uitam cum te-am uitat si pe tine ,inger....
Atunci ma-ntreb, pentru cine este oare mai greu....?
Pentru cei care pleaca ducand cu ei durerea ....suferinta.... celor ramasi ?
Pentru cei ramasi, caci le-a ramas uitarea?
Ma tem .........

by Aiana