Pe cand credeam ca dusurile ucid....

Mno,dara cum va zisai pe la cafenea ,eram in vacanta de vara dintre clasa a treia si clasa a patra.Ma trimisara parintii mei in tabara la Navodari sa ma indop cu aerosoli si briza sarata ca face bine la plomani si la anemia si slabanogeala de care fusai insotita in toata copilaria. E,toate bune si frumoase.Calatoria cu trenul,cazarea,marea,plimbarile...Un singur lucru ma ingrozea.Dusurile ,nene!!Erau fratioare niste sali de baie imense in care intrau cate 50 de fete odata si acolo la gramada,doar cum le-a nascut mamicutele lor sa spalau se pieptenau ,funde in plete puneau.Dar sa va spun de ce-mi era frica de dusuri...Auzisem o discutie intre niste veri de-ai mei si prietenul lor care pleca in armata...ceva de genul ,,bai sa nu te apleci la dus ca mori,,.Pe vremea aia nu am prins esenta lucrurilor...Eu am priceput doar ca dusurile astea comune sunt criminale si periculoase. Ai de steaua mea!!!Si cum va spusai ,intram cu groaza in oase la aste dusuri sa ma spal ,bulbucata,tapana ca un tarsh si speriata,tinandu-ma de pereti si cu mare grija sa nu-mi cada ceva pe jos ca nu ma aplecam nici de-a dreaq sa iau de jos ca-mi era ca mor...Cand ieseam de acolo multumeam cerului ca sunt in viata.In fine!Era acolo o harmalaie de nedescris .Fete de toate varstele,inclusiv domnisoare de liceu.Frate!Daca n-am vazut la pupeze si la sani de toate formele,marimile si culorile.Imaginati-va o baie imensa cu 50 de trupuri goale...Eu ma si rusinam dreaq ca parca eram un bat.Vorba ceea nici fund ,nici sani nici ceva pilozitati. Dar sa trec la intamplare ca iar o luai pe aratura cu descrierea...Intr-o zi la dus ,fiind cu alte 49 de fecioare,nush ce drac se intampla ca se lua apa rece si ramasa numa aia fierbinte...Se facu nene un abur....astea incepura sa tipe pe acolo care mai de care pentru ca se opareau.Eu...terorizata ,nene!Ceva nu era in regula...Se facuse abur si mai mult de ziceai ca esti in ceata.Nu vedeai la mai mult de 2 metrii.Auzeam undeva in ceata asta groasa glasul instructoarei care urla sa ne indreptam spre iesire cat mai repede.Era clar !Dusurile voiau sa ne ucida!Dar, de ce?Ca nu ma aplecasem!Poate se aplecasera alte colege si acum ne ucideau pe toate.Bai frate incep sa urlu cat ma tineau plamanii: -Nu vreau sa moooooorrrrr!!!!!!Si ragneam ca apucata.Langa mine apare o pustoaica mai mare care bajbaia dupa iesire.Ma uit la picioarele ei dintr-o intamplare si vad doua firisoare de sange scurgandu-se pe picioarele ei in jos...Realizati ca atat mi-a trebuit.Era clar dusurile ne ucideau intr-un mod sangeros.Am inceput sa urlu nene ca disperata...Sa dau din maini si din picioare in cel mai isteric mod ,ca sa ma apar de dusurile criminale.Asta saraca a incercat sa ma ajute dar nebuna nimic.Pana la urma ajunge instructoarea la mine ,ma ia taras de acolo ma scoate afara la aer si incepe sa ma linisteasca.Intr-un tarziu m-am potolit.Eram afara la aer si toate colegele in viata vii si nevatamate.A trecut vacanta cum a trecut ...cu intrat la dusuri pe pereti....si alte mici aventuri.Ajunsa acasa i-am povestit episodul mamei care a ras cu lacrimi si a incercat sa-mi explice ce se va intampla cu corpul meu mai tarziu si ca fata aceea nu sangera din cauza dusurilor ucigase.Nu am inteles eu atunci prea bine,dar am inteles peste alti sase ani cand m-au atacat si pe mine dusurile.... scris in,,povesti la gura sobei,, pentru verze.ro