Un lucru semnificativ este şi faptul că în Sfânta Scriptură cuvântul normal nu apare nici măcar o dată. Şi totuşi conceptul de normalitate a dat mult de furcă teologilor, filozofilor, psihologilor, medicilor, sociologilor etc. Definirea conceptului a îmbrăcat diverse forme de-a lungul vremii, fiind de regulă o funcţie a domeniului ce a încercat să îl explice. Astfel, conceptului de normal i se recunoaşte, în general, o latură statică şi una dinamică, una teoretică şi una practică, precum şi faptul că se leagă de un anumit finalism sau scop.
In teoriile lui Socrate normalul reiese din întrebarea: "cum trebuie să trăim pentru a trăi conform binelui" şi "orice om cu mintea sănătoasă are în vedere prin actele sale un rezultat pe care-l consideră bun".
Platon- normal este să trăim după lumea ideilor.
Aristotel- normal este să trăim după fiinţa ca fiinţă, şi să ne mulţumim cu "justa măsură".
Stoicii consideră normal că "omul care doreşte ceea ce nu depinde de el este un sclav"
Epicureii consideră normală "ataraxia" şi "înţeleptul este fericit şi sigur de fericirea sa, pentru că nu se teme de nici o pierdere.
Decartes- normal este ca "omul să vadă clar pentru a acţiona bine.
Kant- normal este să trăim după aceea "voinţă bună" căci "voinţa bună îşi dă sieşi lege" şi că este normal să ne punem cele trei întrebări fundamentale: "ce pot cunoaşte ?; ce trebuie să fac ?; ce-mi este îngăduit să sper ?"
Freud- este normal să trăim şi după inconştient ca realitate a "mecanismelor ascunse care sunt adevărata realitate
Kierkegaard- este normal ca "fiecare dintre noi ,să se străduiască fără încetare să devină tot mai subiectiv.
Nietzsche- este normal ca omul să trăiască cu aceea "voinţă de putere" străduindu-se să fie şi ceea ce nu poate fi, adică supraom, iar ajungând la filozofia contemporană aceasta consideră normal să se: "renunţe parţial la cultul raţiunii", să se "accentueze preferinţe pentru factori extraraţionali", să se folosească de "acţiunea naturalismului şi a modelelor ştiinţifice pozitive", să provoace polemici în jurul psihologismului, logicismului etc. şi să aibă o "orientare tot mai pronunţată spre problemele vieţii sociale şi ale tehnicii".
Atunci cine naiba sunt eu sa caut normalitatea??????Nu au reusit ei oameni destepti!!
Ai reusit sa strangi la un loc atatia oameni destepti!Inseamna ca depasesti normalitatea!Deci,din punctul tau de vedere,ce este "normal"???
RăspundețiȘtergereAnonim,pentru mine?cate putin din fiecare.Le mai imbin si cu propriile reguli si principii.din punctul meu de vedere,a fi eu insami inseamna a fi normal.Trebuie sa precizez ca nici nu caut anormalitatea la altii.O poate cauta cine vrea.A fi normal din punctul meu de vedere nu inseamna a fi perfect.Poate ca acei ce ating perfectiunea sunt anormali.Nu stiu daca intelegi ce spun eu aici.
RăspundețiȘtergere