O gradina japoneza este reprezentarea universului si a elementelor acestuia: focul - in forma lanternelor (stalpilor) de piatra sau fier; pamantul - in forma pietrei si apa, aerul, plantele si animalele in formele lor naturale. Gradinile japoneze se impart in doua tipuri: gradini uscate (fara apa) si cele cu lac, cu toate ca si cele "uscate" exista apa sub forma unor bazine sau mici fantani.
Aleea gradinii, in japoneza numita ROJI, nu este numai un element functional si nu reprezinta numai intrarea in gradina. Ea este o alee filosofica ce separa privitorul, pas cu pas, de lumea agitata si istovitoare din care a venit. Pietrele de pe alee sunt plasate intr-o iregularitate atenta si conduc de ce mai multe ori, indirect, spre zone ascunse sau obscure. Locurile in care aleea coteste intr-o directie sau alta sunt puncte de atractie care il indeamna pe vizitator sa se opreasca si reprezinta, la un alt nivel, perioadele meditative din viata.
Pietrele formeaza in general cadrul sau structura de suport a unei gradini japoneze si trebuie privite ca si cum ar fi ocupat din totdeauna locul pe care se afla. Pietrele colturoase sugereaza zona montana, iar pietrele de rau, cu suprafete fine si rotunjite sunt folosite in albiile raurilor sau de-a lungul malurilor. Aceste elemente de efect pentru peisaj sunt mai degraba simbolice decat realistice. De exemplu, exista in general o insula in mijlocul lacului sau raului din gradina, care reprezinta "insula vietii vesnice" sau Nirvana - un loc linistit, aflat in afara timpului si spatiului. Acesta mai poate fi reprezentat de o piatra in forma de broasca testoasa sau un copac, simboluri ale longevitatii si ale unei vieti prospere.
O gradina japoneza nu este amenajata pentru a arata o gama larga de flori. Japonezilor le plac mai degraba gradinile in conditii austere, cum ar fi iarna, cand capacii sunt dezgoliti de frunze; de asemenea, ei taie cameliile, azaleele si alti arbusti cu flori in asa fel incat sa faca cat mai putine flori. Florile nu sunt folosite niciodata in straturi sau pentru a margini aleile. De fapt, in gradina japoneza domneste o disciplina severa in ceea ce priveste utilizarea florilor: acestea se planteaza numai intr-un anumit loc in casa, numit TOKONOMA, un alcov special construit pentru acest scop. Florile proaspete nu sunt niciodata folosite in aranjamente florale pe masa sau prin casa; nu sunt purtate in corsaje, la nunti sau inmormantari. Din puctul de vedere al filosofiei care guverneaza in gradinile japoneze, florile si plantele au o viata foarte speciala si, ca expresie a naturii, nu sunt folosite niciodata ca simple decoratiuni.
Principiile care guverneaza amenajarea unei gradini japoneze provin din filosofia Zen si au mai multe semnificatii.
1. Asimetrie - Fukinsei2. Simplitate - Kanso3. Austeritate, maturitate, elemente necesare - Koko4. Naturalete, absenta falsului - Shizen5. Subtilitate - Yugen6. Transcendenta - Datsuzoku7. Liniste, calm - Seijaku
Aleea gradinii, in japoneza numita ROJI, nu este numai un element functional si nu reprezinta numai intrarea in gradina. Ea este o alee filosofica ce separa privitorul, pas cu pas, de lumea agitata si istovitoare din care a venit. Pietrele de pe alee sunt plasate intr-o iregularitate atenta si conduc de ce mai multe ori, indirect, spre zone ascunse sau obscure. Locurile in care aleea coteste intr-o directie sau alta sunt puncte de atractie care il indeamna pe vizitator sa se opreasca si reprezinta, la un alt nivel, perioadele meditative din viata.
Pietrele formeaza in general cadrul sau structura de suport a unei gradini japoneze si trebuie privite ca si cum ar fi ocupat din totdeauna locul pe care se afla. Pietrele colturoase sugereaza zona montana, iar pietrele de rau, cu suprafete fine si rotunjite sunt folosite in albiile raurilor sau de-a lungul malurilor. Aceste elemente de efect pentru peisaj sunt mai degraba simbolice decat realistice. De exemplu, exista in general o insula in mijlocul lacului sau raului din gradina, care reprezinta "insula vietii vesnice" sau Nirvana - un loc linistit, aflat in afara timpului si spatiului. Acesta mai poate fi reprezentat de o piatra in forma de broasca testoasa sau un copac, simboluri ale longevitatii si ale unei vieti prospere.
O gradina japoneza nu este amenajata pentru a arata o gama larga de flori. Japonezilor le plac mai degraba gradinile in conditii austere, cum ar fi iarna, cand capacii sunt dezgoliti de frunze; de asemenea, ei taie cameliile, azaleele si alti arbusti cu flori in asa fel incat sa faca cat mai putine flori. Florile nu sunt folosite niciodata in straturi sau pentru a margini aleile. De fapt, in gradina japoneza domneste o disciplina severa in ceea ce priveste utilizarea florilor: acestea se planteaza numai intr-un anumit loc in casa, numit TOKONOMA, un alcov special construit pentru acest scop. Florile proaspete nu sunt niciodata folosite in aranjamente florale pe masa sau prin casa; nu sunt purtate in corsaje, la nunti sau inmormantari. Din puctul de vedere al filosofiei care guverneaza in gradinile japoneze, florile si plantele au o viata foarte speciala si, ca expresie a naturii, nu sunt folosite niciodata ca simple decoratiuni.
Principiile care guverneaza amenajarea unei gradini japoneze provin din filosofia Zen si au mai multe semnificatii.
1. Asimetrie - Fukinsei2. Simplitate - Kanso3. Austeritate, maturitate, elemente necesare - Koko4. Naturalete, absenta falsului - Shizen5. Subtilitate - Yugen6. Transcendenta - Datsuzoku7. Liniste, calm - Seijaku
Comentarii
Trimiteți un comentariu