joi, 27 decembrie 2012

Omul de Zapada


  In zorii zilei ,primele raze de soare atinsera obrajii inghetati ai Omului de Zapada.Deschise ochii de carbune si privi spre Soare.
-Buna dimineata ,Soare ,striga plin de veselie,atat cat de vesel poate fi un Om de Zapada.
-Buna dimineata,Omule de Zapada,spuse Soarele mangaind obrajii Omului de Zapada.
 Atunci ,Omul de Zapada simti ce nu simtise niciodata...un sentiment ciudat i se plimba prin corpul inghetat .era ceva ca un vartej ,ca un suvoi ce i se rasucea ametitor in inima de gheata...nu-si putea explica ce inseamna.crezu ca este bolnav ...dar incepu sa-si dea seama...inima lui se incalzea ...Omul de Zapada ,afla in sfarsit ce este caldura dragostei..
Naivul Om de Zapada ,era fericit ...Nu stia ce o sa se intample...Accepta din plin caldura soarelui ,caldura dragostei...O simtea atat de intens .O simtea cum ii incalzeste tot corpul ,cum il patrunde incet incet .Oare asa se simte fericirea? Era placut...La un moment dat observa ceva ciudat .Copacii in jurul lui,deveneau mai mari .Nu le mai atingea ramurile.La picioarele lui incepuse sa se formeze un mic lac .Oare erau lacrimi?Omul de Zapada ,plangea de fericire ,asa cum auzise el ,doua vrabiute povestind intr-o zi?Nu stia...dar observa ca este din ce in ce mai mic ...Intr-un final isi date seama...Se topea!Dragostea il ucidea .Il transforma intr-o mica baltoaca de apa.Uitase ce-l invatase Gerul .Uitase ca el,Omul de Zapada nu are voie sa iubeasca...

Alb Negru