Doamne ,ce bine-i sa-ti zambeasca oamenii !


   Stau si-mi fac un calcul ..Sunt pe meleaguri straine de ceva vreme.Sub cuvant de onoare incepusem sa ma ofilesc si sa ma gandesc serios ca aici nu s-au inventat zambetul ,ospitalitatea si ....Si ce-o mai fi.Lasand la o parte faza cu mancarea prea picanta pentru gustul distinselor mele papile gustative.
   Bon!Imi luasem grija si ma gandeam cu adanca autoconsolare ca asta este.Ca va fi o luna in care o sa invat sa nu mai zambesc cu gura pana la urechi,sa nu mai vorbesc verzi si uscate,ettzetera ...ettzetera....
Eiiiiii...dar in aceasta matinala dimineata( adicatelea 11 trecute)...surpriza!!!
   Ajung la locul de munca si spre stupoarea mea ,in sfarsit sunt intampinata cu un ,,buna dimineata,, vesel si cu mai multe zambete venite din vreo 3-4 directii.Vad...dar ...parca ,parca nu cred!
Imi spun in gand ca incep sa o iau pe aratura si sa vad ceea ce nu este.Un soi de ,, fata Morgana,, asta ca sa nu spun halucinatii,vedenii ,pareri...stiti voi .
 Imi las in birou ghiozdanul cu nelipsitele caramizi,desi pe aici nu bate vantul ca prin capitala,si le spun ca merg sa beau o cafea si revin.De unde pana acum eram tratata cu spatele si cu strambaturi specifice de adanc dispret ,mi se comunica faptul ca exista cafea si la birou si ca pot sa o beau cu ele.Le zambesc tampitel ,le multumesc spunand ca sunt fumatoare inraita si ca am nevoie de spatiu special pentru a consuma licoarea zeilor.
  In fine...merg in locul in care mi-am stabilit cartieru general de fumat si....surprizele se tin lant.Barmanita imi zambeste urandu-mi bun venit .Pentru prima data intra cu mine in vorba .Serios...fatuca stie sa vorbeasca si romaneste ,nu doar ungureste.Si eu pana acum ii aratam ce vreau sa consum cu degetul pe meniu....Ma gandeam ca nu pricepe graiul strabun .
    Sa va spun ca-mi savurez cafeaua linistita si calma dupa o saptamana de stres psihic?
Doamne ce bine-i sa-ti zambeasca oamenii !

Comentarii